vineri, 17 aprilie 2009

sarbatori din alta vreme



Cam in acelasi ton cu blogul anterior nu ma pot abtine sa intreb: noi sarbatorim? Si daca da, ce? Ca pe Hristos nu-l intalnesti niciunde in agitatia ante-pascala... Si nici lumina nu mai strabate prin atatea straturi de suflete disperate sa faca cu un "galben" in plus ca aiba ce cheltui in Mall. Iti ies in cale doar oua rosii, iepurasi urecheati din ciocolata sau plus pufos, jucarii pentru copii, dar si pentru adulti, cele din urma insotite musai de reclame agresive...

Doar pe la cate un colt de strada mai vezi uneori un calugar care incearca sa stranga bani pentru construirea vreunei biserici. Ma gandesc ca poate are mai mult succes in perioada asta, ca poate unii se gandesc ca asa li se mai iarta pacatele. Ma amuz. Compar gestul acesta cu achizitionarea de indulgente in evul mediu si rad.

Imi amintesc cu nostalgie de vremea cand eram mica si Pastele era... altfel. Abia asteptam nu cadourile, ci povestile pe care mi le spunea bunicul meu... despre sasi si fluierase fermecate, despre comori si lazi cu ferecaturi mestesugit lucrate, despre ziduri groase ce ocroteau oameni si artefacte... Ne arata uneori poze ingalbenite de vreme, pastrate cu grija intre copertile unor carti vechi si ne faceam sa promitem ca vom povesti despre ele la scoala. Pe atunci credeam ca vrea sa ne faca sa ne simtim altfel decat ceilalti copii. Abia tarziu am inteles ca o facea ca sa se protejeze, ca nu dorea sa apara "oamenii aia rai si incuiati la minte" si sa-l lipseasca de ce iubea cel mai mult: cartile, cele cateva carti postale si poze salvate de regimul care i-a confiscat totul. De fapt acele lucruri care ii asigurau legatura cu o lume, plina de respect fata de natura,om, suflet, pe care el o iubise atat de mult si pe care eu incerc sa o regasesc in palate distruse de vreme si nepasare, in lazi de zestre sparte si aruncate prin vreun pod, in cladiri vechi ce-ti taie rasuflarea...

Foto: altarul bisericii evanghelice din Cisnadie (fosta biserica romano-catolica Sfânta Walpurga), atestata documentar pentru prima dată în 1349. In corul bisericii s-a pastrat o frescă datand din perioada romanica, ce o reprezinta pe Sfanta Walpurga şi Sfantul Petru.

7 comentarii:

Dan Gheorghe spunea...

cardurile de oameni sarbatoresc azi gigantii comarciali, unde se formeaza cozi interminabile la plata produselor de toate felurile. n-am vazut, in schimb, aceleasi cozi la biserica, in fata icoanelor. ce mai suntem? cine isi mai aduce aminte de Iisus? de credinta? sunt prea pline burtile...

andrei spunea...

am citit cardurile (cu a fara caciulita) de oameni :))... dar e aproape de spiritul economic pascal... :).... iza... hai te rog fii mai optimista... hi hi hi... cred ca si acum exista multe ize mici care asculta povestile frumoase ale bunicilor lor :)... >:D< >:D< >:D<

pursuit of happiness :)... hi hi hi... dupa cum vazusi am pus o poza alba azi :)... asa.. cu lumina multa :)... sa asculti si melodia :)) >:D< sarbatori fericite si tie :)

iza spunea...

@andrei: am vazut poza. Imi place mult!
Nu scap eu de optimism asa usor, doar ca ma cam dezamageste lumea asta prin superficialitatea ei:)

alex mazilu spunea...

Frumos !

Bune fotografii.

iza spunea...

@alex: Multumesc frumos! E o pasiune mai veche:)

andrei spunea...

iza... iti multumesc mult mult pentru comentariul de azi... am vrut doar sa stii ca m;a bucurat >:D< >:D< >:D<

iza spunea...

@andrei: Era din suflet! Chiar mi-a placut enorm poza aia si nu m-am putut abtine:)))