luni, 26 ianuarie 2009

Comfortably numb

When I was a child I had a fever.
My hands felt just like two balloons.
Now I got that feeling once again.
I cant explain, you would not understand.
This is not how I am.
I have become comfortably numb

Mai toata ziua am ascultat Pink Floyd. De cand am terminat liceul aproape c-am uitat de ei. Nu ma intrebati cum se face de s-a intamplat asa. Nu pot raspunde. Intotdeauna mi-au placut si nu-mi explic prin ce scamatorie au disparut treptat din playlist.
Nu stiu daca migrena puternica ce ma incearca de cand am deschis ochii dimineata sau unele dintre problemele cu care mi-am batut capul cateva nopti (nu spun cate), au vreun rol in alegerea "coloanei sonore".
Cred ca mai bine ma axez pe dusul fierbinte cu care imi voi incheia ziua (la un moment dat) si incerc sa fac abstractie de fricile care ma incearca si pe care, in cea maimare parte, le consider nejustificate:D

vineri, 23 ianuarie 2009

Colors in winter

Nu stiu de ce, dar azi am asa un chef de toamna! De lumina aceea fabuloasa pe care o mai intrezaresti uneori doar vara si dupa care tanjesti in celelalte anotimpuri.

Probabil asta este culmea sclifoseniei. Ha, ha, auzi ce mofturi ma incearca! Am chef de toamna... Eh... ziceam si eu asa pentru ca azi m-am trezit atat de bine dispusa incat mi se parea ca pot cere orice de la ziua asta.

Ieri spre seara cred ca era ceva in aer, ma simteam atat de lipsita de vlaga. Eram si putin suparata. In cursul zilei am avut cel ptin 4-5 tentative de a scrie despre ce ma chinuie: scorpia/colega de birou. Dar cum asemenea specimen se intalneste prea adesea, din pacate, si cum ma hotarasem deja sa o tratez cu maxima indiferenta, am concluzionat ca a o face personaj de blog ar denota mult prea multa implicare din partea-mi. Asa ca am renuntat. Si uite ca azi, ca prin minune, scorpia de birou e invizibila la propriu. Sefa a trimis-o in deplasare. Si sa nu crezi ca se pot intampla minuni si in timpul nostru!

Asa ca mai sorb o inghititura de cafea si-mi vad de treaba pe ritm de jazz. Zambind, bineinteles!

luni, 19 ianuarie 2009

Vechi obiceiuri si altele mai noi:)

Ma gandesc uneori cu nostalgie la Timisoara si la Directia aia nenorocita. Nenorocita la propriu. Daca ar functiona si in Romania institutiile astea de protejare a patrimoniului asa cum ar trebui (conform legislatiei europene, pe care o consideram nitel utopica si imposibil de aplicat practic, mai mult din lenea de a ne pune si noi in miscare), probabil ca nu m-as fi gandit sa plec dintr-o asemenea institutie. Totusi, ma felicit pentru ca am facut-o.

Imi mai ia ceva vreme pana am sa ma acomodez complet cu noul loc de munca. E diferit nu ca domeniu de activitate, cat, mai degraba, ca mod de abordare. Imi place ce am de facut si-mi place ca nu prea ma bate nimeni la cap, cel putin deocamdata. Singurul aspect mai sacaitor e ora la care imi incep programul: 8 dimineata! Greu dom'le, greu! Poate am sa negociez pt o derogare. Deocamdata insa nu. Am de gand sa ma "autodisciplinez" in sensul asta. Asta nu fiindca mai vreau inca o schimbare, ci din cauza ca nu am inteles niciodata de ce mi-e foarte usor sa ma trezesc, cu sau fara ceas, dupa ora 8 si extrem de greu, cu fie si un minut, inainte.

Asa... Ma gandesc acum ce mai doream eu sa zic. Am inceput sa ma inmoi si-mi cam fuge gandul la un dus fierbinte si la un somn usor.

Se pare ca imi va mai lua ceva timp pana imi voi reintra in ritm. Nu cel de acum jumatate de an! Incep sa-l simt departe de mine si nu pentru ca nu as mai putea trage ca robotelul cu mult peste alea 8 ore normale de program. Am si alte prioritati acum! Da, da! Scrie workhoolica ca sunt si lucruri mai importante decat munca. Si chiar incep sa cred ca, de cele mai multe ori, o imbratisare te poate face mult mai fericit decat orice noua diploma sau decat un proiect reusit. Sa ne intelegem, in niciun caz nu am de gand sa ma las de vreun studiu din alea in curs de desfasurare. Nici nu tind spre o lene generalizata in linistea caminului. Doar recunosc ca lista mea de prioritati s-a cam rasucit putin. Ba, mai mult, contine si lucruri noi din capitolul love and relationship, care inainte nu ajungeau nici pe ultimele ciorne ale prezentei liste.

A, cireasa de pe tort: aproape m-am lasat de fumat. Adica in ultima luna am fumat ceva mai putine tigari decat "topeam" inainte intr-o singura zi. Deci se poate! Ca o paranteza, cred ca ma incapatanez sa-mi dovedesc mie ca sunt capabila sa fac orice lucru oricat de greu mi-ar fi (as minti cu nerusinare daca as afirma ca mi-e usor sa pun deoparte un viciu ce ma bantuie de 10 ani). Si daca nu ma sperie lupta cu dependenta asta oribila de tutun, restul e floare la ureche.

marți, 13 ianuarie 2009

Frozen morning coffe



O cafea tare, servita dimineata devreme la birou, intr-o stare de somnolenta accentuata de mormaiala molcoma a radiatorului... Prea tare parca. Nu cunosc expressorul, asa ca l-am indesat bine. E nou pentru mine. La fel sunt locul de munca si colegii.

Ma bucura toate schimbarile petrecute in ultima luna si jumatate. Inca ma mai intreb dimineata, pret de cateva secunde, cand deschid ochii, daca sunt intr-adevar la Cluj sau am visat doar. Ma dezmeticesc repede si... zambesc. Il iau pe Cristi in brate si mai stau asa putin... 5 minute doar. Simte ca m-am trezit. Deschide un ochi, imi zambeste si-mi ureaza sa am parte de o zi buna. Mi-e bine!

Apoi incepe intreaga rutina de dimineata: dus, machiat, imbracat... cat mai repede cu putiinta. Nu stiu daca am sa ma obisnuiesc vreodata cu ajunsul la ora 8 la serviciu. Cel mai tare ma supara frigul, dezghetatul masinii la -13 grade. Pardon, azi erau -14... Ei, nu-i chiar asa rau. Daca nu aveam masinuta trebuia sa merg cu autobusul si, oricum, in 20 de minute sunt la birou, beau o cafea tare :D.