marți, 15 decembrie 2009

Prima zapada...

mai serioasa din anul acesta, intr-un mod cu totul surpinzator, m-a bucurat. Cand am deschis fereastra dimineata, ochii mi s-au plimbat peste dealurile albicioase si m-a cuprins un soi de bucurie copilareasca. In baie chicoteam la gandul ca poate va ninge de Craciun si ne vom da putin cu sania la Rupea. Nici macar perspectiva dezapezirii masinii nu m-a infrigurat. Parca mi-e dor de o iarna cu fulgi mari ca in povesti. Poate mi-e dor de o poveste. Nu neaparat de una frumoasa, m-as multumi si cu o poveste spusa frumos.

A trecut mult de cand nu am mai scris nimic aici. Nu stiu de unde sa incep... S-au intamplat atat de multe intre timp. Si bune si rele, fireste. Am sa le iau, poate, la rand. Sau poate ca nu. Deocamdata recunosc doar ca imi e dor sa scriu.