joi, 11 martie 2010

Fundul Moldovei

(Fara nicio urma de gluma, localitatea asta chiar exista pe harta. Nu-mi doresc insa sa o vizitez vreodata...)

Vinerea trecuta a trebuit sa mergem pana la Botosani. Scurt. Dus-intors in aceeasi zi. Cum suntem destul de plimbareti de felul nostru (schimbam uleiul la masina la fel de des ca cei de la firmele de curierat, probabil), un drum de 700 km parea o nimica toata. In conditii normale, insa!
Am plecat din Cluj pe o vreme imputita: era o lapovita afara de-ti venea sa te ascunzi in pat si sa nu iesi de acolo pana cand nu se opreste. Drumul nu era insa foarte aglomerat si fiind intretinut cu toate cele (materiale antiderapante) mergeam cu o viteza medie destul de buna. Asta pana cand am iesit din Transilvania... La granita dintre Bistrita si Suceava soseaua arata incredibil: zapada ce se asternuse in cateva zile de nins ni se infatisa in toata splendoarea ei inghetata dincolo de linia imaginara ce separa cele doua judete. Incetinim si mergem inainte bombanind, ca doar ce era sa facem...

Initial am crezut ca e vorba doar de o portiune de drum unde vantul viscolise zapada si de aceea e atat de multa pe sosea. Cand am intrat in Vatra Dornei, dupa ce vazusem un singur plug de zapada si ala oprit pe marginea drumului, ne-am convins ca moldovenii nu au nicio treaba cu dezapezitul soselelor, lucru ce avea sa ni se confirme si verbal, multe ore mai incolo.

Apropiindu-ne de Suceava, desi precipatiile incetasera, excursia se transforma in cosmar: pe drumul cel albicios incepusera sa creasca gropi. La inceput micute, din acelea peste care treci fara a clipi, apoi, pe masura ce inaintam, tot mai mari, pana la adevarate cratere, peste a caror margini abrupte masina mea (destul de joasa) abia reusea sa se catere, scrasnind si smiorcaind din toate arcurile. Intrand in Suceava aproape ca am ras cu lacrimi cand am vazut gropi plombate cu "piscoturi" (stiti caramizile alea hidoase cu care se paveaza trotuarele) sau o mana de muncitori umpland de zori un crater cu, ghiciti ce? Material antiderapant! (Fu...i! Cata minte trebuie sa ai sa pui intr-o groapa nisip si sare pentru a o astupa? ...)

Cireasa de pe tort a fost insa urmatoarea: cu vreo 20 de km inainte de Botosani, pe drum drept, se aude o pocnitura in partea stanga din spate a masinii. Ma rugam in gand sa nu fie telescopul... Nu se rupsese decat arcul, dar nici asa nu era tocmai bine dat fiind ca eram efectiv la dracu-n praznic. Sunam un prieten, mecanic sa vedem cam ce distanta am mai putea parcurge cu masina in starea aia si o luam foaaaarrteee incet spre Botosani.

Ajunsi la destinatie, incepe distractia: cauta service sa-ti catere masina pe elevator sa vezi exact ce s-a intamplat acolo. Nu detaliez. Efectiv m-am albit cand am vazut ca arcul de pe stanga a cazut singur cand au ridicat masina, iar cel din dreapta era si el rupt. Apoi m-a pufnit rasul. Mai intai de bucurie ca nu s-a intamplat asta cu o saptamana inainte (cand am dus de la Deva la Timisoara exact 62 de caramizi) sau in vreuna din curbele pe care obisnuim (uneori:D) sa le luam la limita si cu viteza mare. Si, in al doilea rand, mi se parea de-a dreptul de ras felul in care ne-am rupt masina, la propriu. In fine, situatia s-a rezolvat datorita unui mecanic care ne-a gasit doua arcuri second la ceva prieten de-al lui (nicio sansa sa gasesti in Botosani, pe stoc la vreun magazin de piese arcurile de care aveam nevoie).

Intoarcerea la Cluj a fost si mai si. Am mers mai bine de 200 de km pe zapada, cu maxim 45-50 km/h. In plus, ne-am enervat teribil cand, intreband daca se poate trece prin Pasul Tihuta sau este blocat drumul, ni s-a raspus: "Se trece fara nicio problema. Drmul e lux, uite asa, ca aicea", aratand cu mana spre soseaua horror "iar din Bistrita puteti sa-i dati cat va tine masina ca acolo e curat".

Da, Bistrita... Abia asteptam sa intram din nou in Transilvania! Nu vreau sa jignesc pe nimeni cand spun ca resimt un soi de neliniste de fiecare data cand trec Carpatii spre est sau spre sud! Dar pur si simplu nu inteleg de ce "intramuros" lucrurile sunt ceva mai bune decat in restul patriei...