duminică, 19 decembrie 2010

Wake up music and coffe!

Cam de o saptamana incoace, imediat ce ma trezesc, trebuie sa ascult Chop Suey! Pe de o parte imi aduce aminte de facultate pentru ca melodia in discutie ne-a fost mie si Andreei muzica de desteptare cred ca mai bine de 2 ani. Pe de alta parte, inceputul piesei cu un Serj care spune poruncitor: WAKE UP! why don't you put on a little make up? e exact ce imi pica cel mai bine sa aud de dimineata cand, rupta de oboseala si buimaca, ma chinui sa-mi incep ziua cumva.

Din 3 decembrie suntem in targuri cu margelutele pe care le facem din sticla de Murano. Deoarece mai avem si comenzi, deseori una dintre noi trebuie sa ramana in atelier, iar atunci cand ne "despartim" parca lucrurile nu mai sunt atat de amuzante, iar oboseala se simte ceva mai tare. Mna, e plictisitor sa-ti petreci de una singura 12 ore in mall, mai ales cand asemenea spatiu nu e tocmai locul in care ai sta de bunavoie atata amar de vreme... Mais, c'est la vie! Macar facem ce ne place si visam ca intr-o zi sa putem trai cu adevarat din asta.

joi, 18 noiembrie 2010

Expozitie foto "Kenya - The Land of Migrations" la Cluj!

Daca sunteti sambata aceasta in Cluj, ia dati o fuga, mai spre seara (de pe la 18:00) pana la Maitresse Maison (str. Samuel Micu Nr.4) sa va bucurati ochii cu minunatiile surprinse de talentatul fotojurnalist Florin Ghioca in timpul vizitei sale prin insorita Africa si prezentate aici in cadrul expozitiei de fotografie "Kenya - The Land of Migrations".
Mai multe detalii despre Florin si despre noua sa expozitie gasiti aici :)

vineri, 12 noiembrie 2010

Pregatiri de Craciun


Desi pare cam devreme sa te gandesti la Sarbatori de iarna cand vremea din ultimele zile te duce cu gandul la primavara, noi am inceput de ieri sa nascocim modele pentru Craciun. Si pentru ca ne place sa (ne) amuzam, am cocotat pisici pe globuri colorate, le-am pus fulare oamenilor de zapada si am deghizat unele animalute in ingerasi sau Mosi Craciuni. Asta deocamdata :)

Iar daca doriti sa vedeti mai multe dintre creatiile noastre, vizitati-ne aici !

joi, 14 octombrie 2010

Under construction :)

De vreo jumatate de an imi tot propun sa ma ocup putin si de aspectul acestui blog! Tot cam de pe atunci visez sa-l transform intr-un soi de fotoblog, ca tot nu mai reusesc sa scriu mai nimic pe el ;))

marți, 1 iunie 2010

Ne puteti gasi la Targul Handmade organizat de 24 FUN

24-FUN împlineşte anul acesta cinci ani de existenţă pe piaţa clujeană. În această perioadă de timp, a fost susţinătoarea evenimentelor culturale şi de timp liber, cu sute de clienţi promovaţi cu succes printre paginile revistei.
Hosus Media, împreună cu 24-FUN, organizează în perioada 10-14 iunie 2010 o serie de evenimente pentru aniversarea celor 5 ani de la apariţia revistei, respectiv:
Un spectacol de teatru al companiei de teatru Dan Puric, ”Passe Partout” – 10 iunie
Un concert Mihai Margineanu, ce va avea loc în Club Ring – 11 iunie
Un mini-festival de două zile în Piata Muzeului, unde publicul clujean va avea acces la spectacole de jazz şi chitară live, autografe de la personalităţi sportive clujene, demonstraţii de capoeira şi jonglerii sau târguri de carte şi lucruri făcute manual (hand made) – 12 – 13 iunie

Târg Hand Made – susţinem micii producători de bijuterii şi obiecte artizanale, târgul fiind unul asemănător evenimentelor Home Made Fair şi Târgtu’ Vintage şi se adresează clujenilor ce doresc să achiziţioneze produse unicat.

Programul orar al evenimentelor:
Sâmbătă: 12 iunie Duminică: 13 iunie
13:00 – 16:00 Expoziţie machete arhitectuRO 14:00 – 17:00 Atelier de creaţie ”Grupa Mică”
17:00 – 18:00 Demonstraţie de Capoiera 17:00 – 18:00 Autografe cu ”U Cluj”
18:00 – 19:00 Spectacol de magie şi iluzionism 19:00 – 20:00 Concert jazz
19:30 – 20:30 Concert chitară, susţinut de Asociaţia de Chitară 20:00 – 20:30 Jonglerii cu foc
Toată ziua Expoziţie foto evenimente
Toată ziua Stand de cărţi
Toată ziua Expoziţie Hand Made

Iza nu mai are rabdare sa scrie!


M-am saturat, vorba cantecului!!! Dupa ataia ani de scoala, facultati, mastere peste mastere si doctorat, m-am saturat! Nu mai am rabdare de scris niciun referat, diploma de master, teza doctorala si nu mai am chef sa invat pentru niciun examen. Dar deloc!

Am ajuns sa ma intreb la ce ma zbat pentru inca o diploma la cate mai am la prafuit in sertar, iar asta nu e deloc motivant cand esti in sesiune si in prag de sustinere examen de diploma la master si de prezentare in catedra a tezei de doctorat. Sa nu ma intelegeti gresit. Nu ma inec ca tiganul la mal! Nu imi dau curs capriciului de a nu ma duce la sustinerile astea. Faza comica (pentru cei care ma cunosc drept persoana aia care avea mereu gata la timp toate lucrarile si lua note mari la toate examenele) este ca aceste lucrari atarna, intr-un stadiu mai mult sau mai putin finit, printre gandurile mele, iar eu nu mai am rabdare sa le scot de acolo si sa le astern pe un suport numai bun de prezentat unei onorabile comisii. Mna, am zis-o, m-am saturat! Daca ar accepta sa merg acolo si sa le povestesc frumos ce stiu eu, aratandu-le intre timp colectia de poze minunate pe care am adunat-o atunci am mai sta de vorba, dar chiar sa ma mobilizez si sa scriu atat de muuuuullttt... offf, asa m-am saturat!

Nu stiti cumva, as putea oare sa-mi iau un scrib???

joi, 22 aprilie 2010

Targ de primavara

Pentru noi este primul targ la care participam. Cand am primit mailul de confirmare, nu stiam ce sa facem de bucurie. Visul Andreei cu bijuteriile din sticla de Murano se desfasura incet, incet, intins pe cativa ani de zile. Nu am sa insist aici despre cat de greu este sa-ti incropesti un atelier in care sa poti lucra sticla. Important este ca am ajuns pana aici. Si vrem sa mergem mai departe! Asa ca, haideti sa vedeti ce facem, sambata, 24 aprilie, intre orele 12:00-20:00, la Cluj la Fabrica de pesnsule (str. Henri Barbusse 59-61, et. 1).

Targul HomemadeFair este un targ care doreste sa incurajeze initiativele creative si inovative ale artistilor care doresc sa expuna articole facute de mana. Este apreciata originalitatea, inovatia utilizarii materialelor sub forma reciclata, creativitatea prezentarii si nu in ultimul rand unicitatea obiectelor.

La targul de primavara veti gasi colectii noi de accesori vesele si colorate, plasute de in, genti , haine, vederi, sticla, origami, fotografii, caiete, brose si alte minunatii.

http://murano-glass-jewels.blogspot.com/

joi, 11 martie 2010

Fundul Moldovei

(Fara nicio urma de gluma, localitatea asta chiar exista pe harta. Nu-mi doresc insa sa o vizitez vreodata...)

Vinerea trecuta a trebuit sa mergem pana la Botosani. Scurt. Dus-intors in aceeasi zi. Cum suntem destul de plimbareti de felul nostru (schimbam uleiul la masina la fel de des ca cei de la firmele de curierat, probabil), un drum de 700 km parea o nimica toata. In conditii normale, insa!
Am plecat din Cluj pe o vreme imputita: era o lapovita afara de-ti venea sa te ascunzi in pat si sa nu iesi de acolo pana cand nu se opreste. Drumul nu era insa foarte aglomerat si fiind intretinut cu toate cele (materiale antiderapante) mergeam cu o viteza medie destul de buna. Asta pana cand am iesit din Transilvania... La granita dintre Bistrita si Suceava soseaua arata incredibil: zapada ce se asternuse in cateva zile de nins ni se infatisa in toata splendoarea ei inghetata dincolo de linia imaginara ce separa cele doua judete. Incetinim si mergem inainte bombanind, ca doar ce era sa facem...

Initial am crezut ca e vorba doar de o portiune de drum unde vantul viscolise zapada si de aceea e atat de multa pe sosea. Cand am intrat in Vatra Dornei, dupa ce vazusem un singur plug de zapada si ala oprit pe marginea drumului, ne-am convins ca moldovenii nu au nicio treaba cu dezapezitul soselelor, lucru ce avea sa ni se confirme si verbal, multe ore mai incolo.

Apropiindu-ne de Suceava, desi precipatiile incetasera, excursia se transforma in cosmar: pe drumul cel albicios incepusera sa creasca gropi. La inceput micute, din acelea peste care treci fara a clipi, apoi, pe masura ce inaintam, tot mai mari, pana la adevarate cratere, peste a caror margini abrupte masina mea (destul de joasa) abia reusea sa se catere, scrasnind si smiorcaind din toate arcurile. Intrand in Suceava aproape ca am ras cu lacrimi cand am vazut gropi plombate cu "piscoturi" (stiti caramizile alea hidoase cu care se paveaza trotuarele) sau o mana de muncitori umpland de zori un crater cu, ghiciti ce? Material antiderapant! (Fu...i! Cata minte trebuie sa ai sa pui intr-o groapa nisip si sare pentru a o astupa? ...)

Cireasa de pe tort a fost insa urmatoarea: cu vreo 20 de km inainte de Botosani, pe drum drept, se aude o pocnitura in partea stanga din spate a masinii. Ma rugam in gand sa nu fie telescopul... Nu se rupsese decat arcul, dar nici asa nu era tocmai bine dat fiind ca eram efectiv la dracu-n praznic. Sunam un prieten, mecanic sa vedem cam ce distanta am mai putea parcurge cu masina in starea aia si o luam foaaaarrteee incet spre Botosani.

Ajunsi la destinatie, incepe distractia: cauta service sa-ti catere masina pe elevator sa vezi exact ce s-a intamplat acolo. Nu detaliez. Efectiv m-am albit cand am vazut ca arcul de pe stanga a cazut singur cand au ridicat masina, iar cel din dreapta era si el rupt. Apoi m-a pufnit rasul. Mai intai de bucurie ca nu s-a intamplat asta cu o saptamana inainte (cand am dus de la Deva la Timisoara exact 62 de caramizi) sau in vreuna din curbele pe care obisnuim (uneori:D) sa le luam la limita si cu viteza mare. Si, in al doilea rand, mi se parea de-a dreptul de ras felul in care ne-am rupt masina, la propriu. In fine, situatia s-a rezolvat datorita unui mecanic care ne-a gasit doua arcuri second la ceva prieten de-al lui (nicio sansa sa gasesti in Botosani, pe stoc la vreun magazin de piese arcurile de care aveam nevoie).

Intoarcerea la Cluj a fost si mai si. Am mers mai bine de 200 de km pe zapada, cu maxim 45-50 km/h. In plus, ne-am enervat teribil cand, intreband daca se poate trece prin Pasul Tihuta sau este blocat drumul, ni s-a raspus: "Se trece fara nicio problema. Drmul e lux, uite asa, ca aicea", aratand cu mana spre soseaua horror "iar din Bistrita puteti sa-i dati cat va tine masina ca acolo e curat".

Da, Bistrita... Abia asteptam sa intram din nou in Transilvania! Nu vreau sa jignesc pe nimeni cand spun ca resimt un soi de neliniste de fiecare data cand trec Carpatii spre est sau spre sud! Dar pur si simplu nu inteleg de ce "intramuros" lucrurile sunt ceva mai bune decat in restul patriei...

luni, 22 februarie 2010

Miau-miorlau





Cred ca blanosenia din imagine este cel mai simpatic pisoi cu care m-am jucat in ultima vreme. Locuieste in Ghimbav (langa Brasov) si se alinta toata ziua, deh, comportament tipic pisicesc.


joi, 11 februarie 2010

Incercare de echilibrare


Nu ma asteptam la un astfel de 2010. De fapt niciodata nu mi-am pus problema ca as putea sa ma gasesc intr-o asemenea stare de dezorientare totala pentru atat de mult timp. De aproape doua luni de zile bajbai prin viata mea. Am devenit un fel de povara pentru mine. Ar fi extrem de simplu sa dau vina pe recesiune. Insa gasirea unui tap ispasitor nu ma multumeste si nici nu ma motiveaza suficient.
De la sfarsitul lui decembrie, de cand mi-au restructurat postul pe motive de criza, nu reusesc sa-mi gasesc de lucru in domeniu. E drept ca istoricii de arta nu sunt o specie foarte cautata pe piata muncii nici in vremuri prospere. Acum... cu atat mai putin.
Cum alta varianta nu aveam, am fost nevoita sa ma "reprofilez" temporar. Si-uite asa am ajuns sa fac pe agentul de vanzari pentru un atelier de confectii, care face tot soiul de haine dragute, de altfel. Chiar daca imi plac produsele si le-as imbraca cu placere, chiar daca uneori ma amuz teribil sa vad cum sar disperate doamnele cand aud ca am adus si reduceri, munca in sine ma deprima tot mai puternic cu fiecare zi ce trece. Clientele ii spun sefei mele ce fata draguta sunt si ce pacat ca nu m-a gasit mai repede, iar eu ma intreb siderata daca vorbesc serios sau e doar o replica a carei ironie ascunsa imi scapa. Nu-mi place in mod deosebit sa lucrez cu oamenii. De fapt nu-mi place sa fiu pusa in postura de a vinde ceva cuiva. In timp ce doamnele scotocesc prin cutii dupa vreo comoara vestimentara, eu ma gandesc cu groaza ca sunt cu doctoratul in aer, ca mai am de scris o disertatie pentru master si in loc sa ma orientez in directia asta imi pierd vremea cu astfel de prostii...
De cele mai multe ori cand ajung acasa sunt obosita de alergatul prin oras si caratul cutiilor. Tanjesc dupa zilele in care ma imparteam intre birou si santier si-mi chinuiam neuronii cu texte de specialitate. Cand picam poate si mai rupta de oboseala decat acum, dar abia asteptam sa vina o noua zi pentru a vedea ce noi minunatii imi dezvaluie.
Incerc din rasputeri sa-mi spun ca sunt de fapt norocoasa ca prestez timp de cateva ore pe zi o munca care nu ma solicita psihic si ca as putea sa-mi canalizez toata energia inspre teza de doctorat si lucrarea de disertatie... Ca as putea profita de alergatura prin oras pentru a mai fotografia cateva detalii arhitecturale... Ca perioada asta e doar una temporara si ca va trece imediat...
Din pacate nu prea merge. Constat cu tristete ca eu sunt foarte buna doar atunci cand sunt lasata sa fac ceea ce-mi place cu adevarat. E si normal, nu? Doar pentru domeniul asta m-am pregatit atat de mult timp!
Cu ganduri si analize din astea incerc sa ma echilibrez zi de zi si sa ma mentin oarecum pe linia de plutire. Nu e usor. Oscilez intre pozitii extreme. Scotocesc dupa un confort psihic care doar arareori se lasa intrevazut.