miercuri, 25 martie 2009

Constatare

Parca a luat-o toata lumea razna! Oriune ai de mers si indiferent de ora, agitatia este din ce in ce mai mare. Nu stiu din ce motiv, dar oamenii sunt tot mai nervosi, mai grabti, mai... orbi! Spun asta fiindca cel mai adesea am impresia ca li s-a pus aproape tuturor o mare pelicula albicioasa peste ochi care ii impiedica sa vada si altceva in afara neoanelor din hipermarket, a ceasului din masina care arata ca din nou au intarziat la serviciu, intalniri, discutii etc... Daca ai ghinionul de a te intersecta cu vreun alt impingator de cos prin mall, poate ai norocul sa fi dat fix peste ala singur dintr-o mie care iti zambeste si spune ca nu-i nicio problema (deh, sunt eu mai optimista). Sau poate, in una din dimineti, intr-o intersectie aglomerata in timp ce butonezi somnoroasa radioul asteptand sa se faca verde, ai surpriza de a te trezi instant multumita pumnului pe care ti-l tranteste un pieton in geam... What the fuck?? De ce nu traverseaza asta pe trecere si prefera sa se strecoare printe masini?? Si ce are cu geamul meu?? Greu de zis... Cred ca nici el nu stie...

Nu-mi place! Asa pe scurt, nu-mi place si gata! Dar cum nici nu pot fugi in varful muntelui de cate ori ma agaseaza toata nebunia asta, incerc sa nu ma trezesc si eu purtandu-ma la fel ca altii. Mi-e greu. Uneori imi vine sa tip si sa impart pumni. Si, chiar daca unii ar spune ca e foarte bine sa te descarci, nu cred ca agresivitatea este calea. Racnim unii la altii ca sa ce?

Si toata elucubratia asta a pornit in momentul in care am constatat ca si eu sunt din ce in ce mai agitata si nervoasa si reactionez exagerat la lucruri care altcandva poate doar m-ar fi necajit putin. Bine, in clipa in care am constientizat acest lucru, am incercat sa ma controlez. Acum nu vreau sa ma mai consum pentru toate prostiile... altora. Nu vreau sa ma incarc cu energiile negative ale altora sau cu disperarea celor care alearga prin real si te imping de parca cea mai mare grija a lor e sa nu se epuizeze stocul din sunca preferata.

Nu de alta, dar sunt atatea lucruri care imi fac deosebita placere si de care efectiv nu mai am timp sau energie pentru ca ajung acasa stoarsa si fizic si psihic. (Noroc ca acolo am parte de calura sufleteasca si brate linistitoare, ca altfel o luam de mult pe ulei.)
Primul pe lista e o carte a unui istoric de arta francez, Daniel Arasse, numita simpatic : Nu vedeti nimic. Pe scurt, combate modul "academist" si invechit in care suntem invatati sa privim si interpretam operele de arta. Desi nu am reusit sa parcurg decat vreo 30 de pagini, sunt de-a dreptul fascinata de modul in care poate nenea asta sa scrie.
Locul doi pe lista mea (ca la 3 inca nu am avut timp - sau energie - sa ma gandesc) e necesitatea de a face miscare. De cand m-am mutat la Cluj si nu mai am atat de multe iesiri pe teren ca inainte, am impresia ca mi se lateste fundul de la atata stat pe scaun. Deci de saptamana viitoare ma apuc de sport. In prima faza de pilates, ca meniscul cel fisurat nu-mi permite aerobic, tae-bo sau alte topaituri. Apoi vreau si abonament la bazin.
Cum sa nu am timp? Imi fac!

3 comentarii:

~PakKaramu~ spunea...

Pak Karamu reading your blogs

andrei spunea...

>:D< sa;ti gasesti putina liniste de sarbatori >:D< >:D< >:D<.. mi;am revenit la 70%... asa mi;a zis doamna doctor ;)

Iza Oana spunea...

@andrei: >:D< ma bucura tare ca te simti mai bine.
Eu sunt foarte linistita:) Era doar o observatie la ce se intampla in jurul meu. Oamenii sunt tot mai grabiti, nervosi si agitati. Nu-si acorda timp pentru ei, pentru lucrurile care le fac placere. Viata se reduce la birou si predari, pt restul nu se mai gaseste timp:( Eram si eu asa cu ceva vreme in urma... Stiu ce inseamna si nu m-as mai intoarce acolo;))
Sa ai parte de sarbatori frumoase!