Nu stiu de ce, dar azi am asa un chef de toamna! De lumina aceea fabuloasa pe care o mai intrezaresti uneori doar vara si dupa care tanjesti in celelalte anotimpuri.Probabil asta este culmea sclifoseniei. Ha, ha, auzi ce mofturi ma incearca! Am chef de toamna... Eh... ziceam si eu asa pentru ca azi m-am trezit atat de bine dispusa incat mi se parea ca pot cere orice de la ziua asta.
Ieri spre seara cred ca era ceva in aer, ma simteam atat de lipsita de vlaga. Eram si putin suparata. In cursul zilei am avut cel ptin 4-5 tentative de a scrie despre ce ma chinuie: scorpia/colega de birou. Dar cum asemenea specimen se intalneste prea adesea, din pacate, si cum ma hotarasem deja sa o tratez cu maxima indiferenta, am concluzionat ca a o face personaj de blog ar denota mult prea multa implicare din partea-mi. Asa ca am renuntat. Si uite ca azi, ca prin minune, scorpia de birou e invizibila la propriu. Sefa a trimis-o in deplasare. Si sa nu crezi ca se pot intampla minuni si in timpul nostru!
Asa ca mai sorb o inghititura de cafea si-mi vad de treaba pe ritm de jazz. Zambind, bineinteles!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu