This is the life:)

Cand s-au terminat discutiile si lumea incepuse sa bata campii, m-am scuzat si am pornit spre casa. Pe jos. Afara nu era nici frig, nici cald. Sau poate sunt eu prea obosita si nu mai simt. Ma gadeam la toate lucrurile petrecute in ultimele 24 de ore. Incredibil! Dupa atatea luni de nervi si draci, azi parca a plouat peste toate si lucrurile s-au rezolvat de la sine. Cred ca asta va fii prima noapte, din ultimele cateva luni, in care nu ma voi pune in pat gandindu-ma ce solutii sa mai gasesc pentru acele dosare si situatii impotmolite te miri pe unde.

Si, visand cu ochii deschisi la un dus fierbinte si la un somn adanc, imi dau seama ca zambesc din ce in ce mai tare la gandul ca peste doar cateva zile am sa plec din nou la Cluj. Pe langa toata starea de bine pe care mi-o da orasul asta de fiecare data, de acum, am un motiv in plus de a-mi dori sa-l vizitez cat mai des.

Sunt fericita... atat de fericita incat mi-e frica sa o spun cu voce tare:)