lucruri vesele si triste

Sunt capricioasa. Tot mai des aud asta. Ma amuza si surprinde lucrul acesta, cu atat mai mult cu cat majoritatea celor care mi-o spun au impresia ca am nevoie de luna de pe cer pentru a fi fericita. Se dau peste cap in a-mi face pe plac, iar in final nu reusesc decat sa ma calce pe coada si sa ocupe un loc de cinste in groapa cu broscoi.

Saptamana asta am fost ceruta de nevasta. Am ramas muta. Nu stiam ce sa spun, mai ales ca intre mine si respectivul nu a existat niciodata mai mult decat amicitie... Nu mi-a trecut prin minte sa spun "da" nici macar in gluma si cautam un mod decent de a refuza in asa fel incat dumnealui sa nu se simta extrem de prost. Cireasa de pe tort a fost insa prezentarea, mult prea protocolara as zice, a unei planse de arhitectura. Intind mana dupa ea, o desfasor gandindu-ma ca poate e releveul vreunei cladiri care imi place mie mult. Dezamagire totala. Un proiect de casa. Pardon, citez: "casa noastra". M-am flambat instantaneu si, fara sa ma leg de calitatea pe care o prezenta proiectul din punct de vedere arhitectural, am sarit in sus si am turuit cel putin 5 minute in care nu tin minte sa fii exprimat si altceva in afara de ideea ca, in cazul de fata, "a noastra" si "noi" sunt niste termeni impropriu folositi.

Ce m-a deranjat de fapt a fost ca personajul in discutie nu si-a alocat niciodata destul timp pentru a ma cunoaste cat de cat. De fiecare data cand m-am vazut cu el, si n-au fost multe dati din astea, s-a dat peste cap sa ma impresioneze. Daca m-ar fi intrebat macar, i-as fi spus ca mi-a picat mult mai bine cafeaua facuta la ibric de un prieten decat cina festiva la un restaurant de fitze (de la care nu mai stiam cum sa fug). Sau ca un trofeu de vanatoare pentru mine nu inseamna nimic mai mult decat ramasita trista a unui animal impuscat cu sange rece si nicidecum ceva demn de atarnat pe perete si aratat tuturor. Sau ca pretuiesc infinit mai mult un zambet si o imbratisare decat zeci de grame de aur prost manufacturate. Exemplele pot continua, dar n-am eu chef sa mai insist pe subiect. Ca mi s-a acrit! De tot!

Ma bucur nespus ca am enorm de multe lucruri de facut. M-am aglomerat cu mai multe proiecte decat pot duce, dar le organizez eu in cateva saptamani. E bine. Am mintea ocupata mai tot timpul si nu-mi mai dau voie sa-mi consum nervii pentru toate porcariile.

P.S. in poza e o casa de lemn din Crivina de Sus. Ma gandeam sa i-o trimit in contrapartida pentru monumentalul proiect. Apoi mi-am dat seama ca nu are rost, ca oricum nu ar intelege nimic. Probabil s-ar gandi ca e vreo oferta de lemn de foc numai bun de ars in cele nu mai stiu cate seminee...