Shadows

Dupa o zi intreaga de masurat si trasat pe santierul fostului hotel Vulturul Negru din Oradea, ne-am bucurat de calda lumina a apusului.

De la geamul atelierului nostru iarna arata ca-n povesti

The Moon is Up

Toate pozele sunt facute de Cristi Kiss :)

Oi, oi, oi, oi, oi, oi, oi ...

... vorba canteculului. Cum care cantec? Unul care te face sa zambesti chiar si in dimineata asta mohorata.

Duminica am profitat de atmosfera limpede, curatata de smog datorita vantului puternic din ultimele zile. La intoarcere spre Cluj, ne-am oprit putin la Alba Iulia. Ar fi trebuit sa mai facem niste poze pe santierul catedralei romano-catolice, dar cum de multa vreme ne tot propuneam sa urcam pe Dealul Viilor - punctul din care sunt realizate majoritatea vedutelor cu Alba Iulia - pentru a face niste cadre panoramice, am pornit-o intr-acolo.

Poate am sa postez cu alta ocazie o panorama a orasului, deoarece trebuie lipite si aranjate putin :)

Acum vreau sa va arat doar vietuitoarele inatlnite pe drum :)

Sfarsit de martie...

... asa cum se vede de pe geamul bucatariei noastre.
Da, am fost prea lenesi sa hoinarim weekendul care tocmai a trecut. Am ramas in Cluj si ne-am bucurat de doua seri de povesti cu oameni dragi, putin dans si multa leneveala.

Negru pe alb

:) si cu fundita rosie-n piept.

Monday lunatic :)

Uneori nu-mi vine sa cred cat de repede zboara timpul! Parca mai ieri ne agitam cu bijuteriile pentru Craciun si azi deja a trecut aproape o luna de cand mesterim la martisoare... Incercam sa aducem la suprafata primavara din noi, dar gerul asta de afara parca ne ingheata si ideile si cheful de munca...
De dimineata m-am trezit cu planuri mari, atat de mari incat mi-am inceput ziua facand clatite fiindca pofteam de vreo doua zile la asa ceva. Dupa ce mi-am satisfacut capriciul culinar si am baut impreuna cu Cristi cafeaua, am imbracat-o pe Tina (deh, catel rasfatat) si am iesit destul de voioasa din bloc gandindu-ma deja la ce animalute voi mesteri azi. Cand am bagat cheia in contact si am vazut ca becul de incarcare al bobinei se incapataneaza sa nu se stinga aproape am inceput sa vorbesc cu bateria masinii, care de saptamana trecuta dadea semne de agonie. Degeaba. Singurul raspuns e harsitul jalnic al electromotorului care nu primeste destul curent ca sa poata invarti cele multe cilindree. Stau putin si apoi insist. Nimic. Incerc sa-mi conving masina: "Hai, numai putin curent, cat sa pornesti de data asta si promit ca mergem direct la un magazin auto si-ti cumpar cea mai buna baterie." Tot nimic. Amenint: "Daca nu pornesti, te incui si te las nemiscata aici in ger si o sa te simti si tu ca una din masinile alea care abia fac 10.000 de km pe an si la care le trosnesc toate articulatiile si le crapa toate furtunele de coapte ce sunt!" No, asta cred ca a avut efect. S-a speriat atat de tare ca o tin departe de sosea, incat a mutit de tot!

Sa va povestesc cu cat avant m-am dat jos cu catel cu tot si am facut cale intoarsa? N-are rost :)
Oricum nu ma vad circuland per pedes la minus prea multe grade. Asa ca am mers sa cumparam alta baterie si am inghetat de frig cu stoicism cat timp Cristi a montat-o. Ba chiar mai aveam chef si de gluma, probabil de bucurie ca nu e el la birou si nu trebuie sa ma joc eu singura cu suruburi.
Partea proasta e ca pana am ajuns la atelier mi-a cam pierit tot cheful. Asa nu-mi place iarna cu gerul ei si toate precipitatiile aferente! Parca imi consum toata energia doar ca sa nu fac hipotermie si sa-mi mentin pielea la limita de jos a hidratarii. Singura consolare e ca suntem tot mai aproape de primavara cu fiecare zi care trece :)